SENZ'ATIE, senzaţii, s.f. 1. Reflectare nemijlocită a unor însusiri ale obiectelor din realitate ca urmare a acţiunii lor asupra organelor de simţ. Senzaţie vizuală. Senzaţie auditivă. ◊ Expr. A avea senzaţia că... = a simţi, a i se părea că... ♦ Percepţie. ♦ Simţire; sentiment. 2. Ceea ce are un caracter senzaţional, impresionează în mod puternic simţurile, imaginaţia; ceea ce constituie un prilej de emoţii violente. ◊ Loc. adj. De senzaţie = senzaţional. ◊ Expr. A face senzaţie = a produce o impresie foarte puternică, a trezi un interes deosebit, a face vâlvă. [Var.: senzaţi'une s.f.] - Din fr. senzation, lat. sensatio, -onis.
Sursă : DEX'98 (26006)  - RACAI

SENZ'ATIE s. 1. (FIZIOL.) senzaţie chinestezică = senzaţie musculară; senzaţie internă = senzaţie organică; senzaţie musculară v. senzaţie chinestezică; senzaţie organică v. senzaţie internă. 2. impresie, părere, sentiment. (Are ~ că e inoportun.) 3. vâlvă, (fam.) furori (pl.), (fig.) zgomot. (Stirea a pro-dus ~.)
Sursă : Sinonime (209246)  - siveco

senz'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. senz'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. senz'aţiei; pl. senz'aţii, art. senz'aţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă : DOR (281546)  - siveco

SENZ'ATI//E ~i f. 1) Fenomen psihic provocat de o excitaţie fiziologică. 2) Fapt care produce o impresie puternică. 3) Atitudine emotivă a omului faţă de realitate. [G.-D. senzaţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. sensatio, ~onis, fr. sensation
Sursă : NODEX (353129)  - siveco